TRUSTUL DE CERCETARE, INGINERIE TEHNOLOGICĂ, PROIECTARE ȘI PRODUCȚIE POMICOLĂ

Realizarea unei structuri pomicole complexe și eficiente în România socialistă, cu provocările și succesele sale.

Cu data de 1 martie 1977, Direcția de Pomicultură din Ministerul Agriculturii și-a transferat toate competențele administrative în noul organism. Însăși denumirea exprimă structurile pe care le integrează Trustul: toate activitățile care asigură decizii fundamentate științific, inclusiv proiectarea, producerea materialului săditor, și ingineria tehnologică.

Activitățile Trustului au fost preluate de la diverse entități, cum ar fi Ministerul Agriculturii, Academia de Științe Agricole și Silvice, Institutul de Cercetări de la Mărăcineni, Stațiuni de Cercetări Pomicole, laboratoare de cercetări pomicole, pepiniere pomicole, ferme pomicole, și altele. Această consolidare a avut ca rezultat o construcție cu 35.000 ha, 26 Stațiuni de Cercetare și Producție Pomicolă, 42 pepiniere pomicole, depozite de păstrare a fructelor, și o serie de alte facilități.

În ciuda realizărilor remarcabile, Trustul de Pomicultură a fost ulterior modificat și transferat la București, sub o altă denumire, fără a mai păstra elementele cheie ale cercetării, proiectării, și stațiunilor de cercetare. Astfel, structura instituționalizată pentru îndrumarea pomiculturii în România a fost afectată negativ.

În prezent, pomicultura românească se confruntă cu lipsa unei direcții și a unei strategii clare. Lipsa unei îndrumări coerente și a unei abordări integrative a dus la haos în sectorul agricol. Totuși, Institutul de la Mărăcineni continuă să ofere un suport semnificativ în domeniul cercetării științifice, menținând astfel o făclie aprinsă în industria pomicolă românească.

Sursa: Realitatea de Arges