Noaptea de 28 spre 29 octombrie 1952. În infirmeria penitenciarului din Aiud, Mircea Vulcănescu, unul dintre cei mai mari oameni de cultură ai României, murea în frig, cu o „cavernă la plămânul stâng”, după ce încercase să salveze viața unui tânăr, pe care-l protejase cu propriul lui corp.
Mircea Vulcănescu, un nume emblematic al culturii românești, a trăit o viață marcată de pasiunea pentru cunoaștere și spiritualitate. Din studenție, a explorat domenii precum fenomenologia teoriei cunoașterii și misticismul, contribuind la dezvoltarea gândirii filosofice românești.
Pe lângă activitatea sa academică, Vulcănescu a avut o prezență notabilă în sfera culturală și politică a României. A ocupat funcții importante în administrația publică și a fost recunoscut atât de regele Carol al II-lea, cât și de regele Mihai I pentru contribuțiile sale deosebite.
Însă destinul tragic al lui Mircea Vulcănescu s-a conturat în momentul arestării sale în august 1946, în contextul persecuțiilor comuniste. Sfârșitul său prematur în închisoarea de la Aiud a fost marcat de suferință și izolare, iar detalii despre acea perioadă sunt rare și tulburătoare.
Astăzi, la 64 de ani de la moartea sa, memoria și contribuția lui Mircea Vulcănescu rămân vii în conștiința publică, ca un simbol al curajului și devotamentului în fața opresiunii regimurilor totalitare.
Sursa: Realitatea de Arges