Social· 2 min citire

ISTORIA TEATRALĂ DIN PITEȘTI: DE LA SALA „UNIVERSALA LEHRER” LA TEATRUL ACTUAL

29 aug. 2024, 12:11
Actualizat: 29 aug. 2024, 12:11
ISTORIA TEATRALĂ DIN PITEȘTI: DE LA SALA „UNIVERSALA LEHRER” LA TEATRUL ACTUAL

ISTORIA TEATRALĂ DIN PITEȘTI: DE LA SALA „UNIVERSALA LEHRER” LA TEATRUL ACTUAL

Articol scris de Realitatea de Arges

Istoria teatrală a orașului Pitești, de la sala „Universala Lehrer” la actualul teatru.

Istoria teatrală a orașului Pitești, de la sala „Universala Lehrer” la actualul teatru.

Istoria teatrală din Pitești este foarte încâlcită, puțin cunoscută, cu multe pete albe, și despre aceste lucruri am mai scris în această pagină. Am descoperit, recent, în fondul Primăriei Pitești de la Arhivele Statului, adresa nr. 2066 din 21 iunie 1908 a Primăriei prin care se răspunde Direcţiei Generale a Teatrelor din Bucureşti că orașul dispune de condiţii optime pentru spectacole și se dau amănunte despre local.

Lumea bună a orașului dorea, încă de la jumătatea secolului al XIX-lea, să vadă spectacole de teatru, dar nu exista un sediu adecvat, precum la Câmpulung, mult mai avansat din acest punct de vedere.

Iată ce răspunde primarul Piteștiului din 1908, Nicolae Gh. Dumitrescu: „Ca răspuns la adresa dvs. cu nr. 220/1908, am onoare a vă face cunoscut că în acest oraș se află o sală mare, numită «Universală», care e proprietatea lui Lehrer și ni se poate pune la dispoziţie după cum se arată mai jos: 15 loji; 72 rezervate; 44 loc I; 62 loc II; Galeria 50-60 persoane. Scena e spaţioasă, cu două camere, una pentru dame și una pentru bărbați. Sala bine luminată cu petrol. Prețurile toamna: 56 lei seral, în care se cuprind curățit, luminat, afișier și mașinist. Iarna, 66 lei seral, în care se cuprind curățit, luminat, încălzit, afișier și mașinist, casier și controlor privind pe trapă.”

Așa se face că, începând din 1908, timp de patru ani, sala „Universala Lehrer” a găzduit spectacole teatrale ale unor trupe din București. În 1912, Lehrer moare, iar moștenitorii nu mai vor teatru în sala lor de pe strada Crinului, pentru că nu câștigau cine știe ce bani, și o transformă în… fabrică de butoaie!

Nemulțumiți, piteștenii iubitori de teatru fac presiuni la primarul din 1912. Gheorghe Em. Stănescu, cel care decide construirea unui sediu special pentru teatru. Construcția e terminată repede, în doi ani, astfel încât, primarul din 1914, Alexandru Fostiropol, taie panglica teatrului din Pitești, construit chiar lângă primărie, unde se află și astăzi. Dar abia după 1948 se constituie o trupă locală de actori și regizori, vreme de decenii clădirea doar găzduind trupe bucureștene.


Sursa: Realitatea de Arges

Urmărește știrile Realitatea de Arges și pe Google News

Mai multe știri din Social