DECESUL PROFESORULUI GEORGE GIBESCU

Profesorul George Gibescu, o personalitate marcantă în educație și literatură, a încetat din viață la vârsta de 83 de ani.

U.Z.P.R. ne-a adus, cu întârziere, vestea morții marelui scriitor și profesor George Gibescu, la 16 iulie 2024, la București. Profesorul George Gibescu, născut pe 24 octombrie 1940, în satul Burluși, comuna Ciofrângeni, județul Argeș, a fost o personalitate marcantă în domeniul educației și literaturii din România, contribuind semnificativ la dezvoltarea acestor domenii prin activitatea sa didactică și publicistică. Era (și este) foarte puțin cunoscut în Argeș, parte din vina sa, întrucât „s-a rupt” de rădăcini, nelansându-și nicio carte a sa la Pitești. Ca o ironie a sorții, a fost înmormântat în cimitirul din satul natal, în prezența fiicei sale (stabilită în Olanda) și a unui mic grup de apropiați și rude din sat.

George Gibescu a urmat școala generală în satul natal și liceul la Râmnicu Vâlcea. A continuat cu Facultatea de Filologie din cadrul Universității din București, unde și-a desăvârșit, în 1964, studiile. După absolvire, a lucrat ca profesor, muzeograf, redactor la Editura „Eminescu” și bibliotecar. De asemenea, a fost redactor la revista „Viața Românească” din 1990 până la pensionare.

În cariera sa de profesor, George Gibescu a fost cunoscut pentru dedicarea sa față de elevi și pentru metodele inovative de predare. A fost un mentor pentru mulți tineri, inspirându-i să urmeze cariere în domeniul literaturii și educației. Ca redactor și bibliotecar, a contribuit la promovarea literaturii românești și la conservarea patrimoniului cultural.

Deși nu publicase nicio carte, decât cronici, în 1970 a ajuns membru al Uniunii Scriitorilor. A debutat cu volumul „Al. Philippide interpretat de….” (Editura Eminescu, 1972). Au urmat volumele: „Ion Barbu interpretat de…” (1976), „Al. Philippide. Monografie” (1985), „Poesii” (2010), „Controverse critice. Microistorie a literaturii române” (2010), „Ion Barbu, ahoreticul” (2019), „Un bocet metafizic” (2020) și „Rugă, fiicei mele Marlen” (poezii, 2021).

Sursa: Realitatea de Arges