Ilinca Din, naista talentată și silitoare din Argeș, împărtășește experiența sa muzicală și valorile românești.
Piteșteanca Ilinca Din este o tânără naistă talentată și silitoare. A absolvit la Colegiul „I.C. Brătianu” ca șefă de promoție, tocmai a luat examenul de Bacalaureat cu media 9,86, promovează folclorul în forma lui pură, e invitată la festivaluri și în străinătate, unde îi cucerește și pe străini, și a impresionat o țară întreagă cu muzica ei la nai încă de anul trecut, când a participat la Românii au Talent. Am vorbit cu Ilinca Din la câteva zile după afișarea rezultatelor la Bacalaureat. Bunul simț, dragostea de țară, smerenia și toate valorile pe care i le-au insuflat părinții sunt transpuse în limbajul ei, iar munca sârguincioasă se vede în rezultatele ei. Artista ne-a povestit cum i s-a înfiripat în suflet dragostea de muzică. „Această pasiune cred că s-a nuanțat încă din copilărie, pentru că e un talent ereditar. Atât mama mea cântă foarte frumos, cât și tatăl meu, fiind preot și prin prisma meseriei, cumva, a îmbrățișat această latură. Am cântat, de fapt, dintotdeauna, nu există vreun moment care să îmi fi declanșat această pasiune pentru muzică. În ceea ce privește raportul pe care îl am cu naiul, aici, într-adevăr, a fost un moment ce m-a determinat să aleg acest instrument.
Țin minte că în repetițiile pe care le făceam cu orchestra, copil fiind, cred că aveam în jur de 8-9 ani, am auzit naiul și am rămas pasionată de sunetul acestuia și am considerat că a fost o dragoste la prima vedere. Atunci am spus «cu siguranță acesta mă va însoți pe drumul vieții» și se pare că așa a fost și sunt sigură că așa va fi și în continuare. În primii ani am studiat alături de domnul Ionuț Cârstea și ulterior am reușit să mă perfecționez și să îmbrățișez acest instrument așa cum trebuie alături de domnul Vasile Răducu, acesta cântând în Ansamblul „Ciocârlia” de la București și datorită dumnealui am reușit să înțeleg acest spririt suav pe care îl are naiul, dar, în același timp, și această fermitate pe care o impune în folclor”.
Apropierea față de valorile românești și față de muzică s-a format și în biserică, tatăl ei slujind ca preot la Schitul Trivale. „Într-adevăr, pe lângă folclor interpretez și pricesne, cântece religioase și pot spune că biserica m-a format creștin”.
Sursa: Realitatea de Arges