Nichifor Crainic, marele poet și gânditor ortodox român, reprezintă o sinteză a spiritualității românești.
La 20 august se comemorează trecerea la cele veșnice a lui Nichifor Crainic, unul dintre cei mai mari poeți și gânditori ortodocși cu crez profund naționalist. Marele teolog Nichifor Crainic, fost deținut politic timp de 15 ani, a fost profesor universitar, academician și ziarist. Opera sa poetică este completată de opera eseistică și mistică. Gândirea și simțirea lui creștină poartă o pecete românească, ceea ce face din scrisul lui Crainic o mărturie a spiritualității românești, o sinteză între credința ortodoxă tradițională și calitățile specifice ale poporului nostru, determinate de originea, de spațiul și de istoria lui.
Nichifor Crainic s-a născut la 22 decembrie 1889, în localitatea Bulbucata, județul Vlasca. După primele clase făcute la școala din satul natal, Ion Dobre ajunge, în 1904, la Seminarul Central din București. Va studia la Seminarul Central (1904-1912) și la Facultatea de Teologie din București (1912-1916), după care a participat la Primul Război Mondial, lucrând într-un spital din Iași (1916-1918). După război, teologul și poetul Nichifor Crainic continuă să publice articole și poezii la diverse reviste. Îi apar noi volume: «Icoanele vremii» (1919), «Darurile pământului» (1920), «Priveliști fugare» (1921).
Nichifor Crainic a lucrat ani la redacția unor ziare, precum «Neamul Românesc» al lui Nicolae Iorga, «Dacia», «Lamura», «Cuvantul», «Calendarul» și revista «Gândirea». A fost animator și teoretician al curentului „gândirist” tradiționalist. A funcționat ca profesor la catedra de Literatură religioasă modernă a Facultății de Teologie din Chișinău și ulterior la catedra de Istoria literaturii bisericești și religioase moderne de la Facultatea de Teologie din București. Poezia lui Crainic exprimă viața spirituală concretă a poporului român.
Nichifor Crainic a fost poetul nostru creștin prin excelență, exprimând spiritualitatea concretă a poporului român. A suferit detenție pentru ideile sale, compunând numeroase poezii în acea perioadă. A trecut la cele veșnice în 20 august 1972 la Mogoșoaia lângă București, fiind înmormântat la Mănăstirea «Sfânta Ana» din Orșova, ctitorie a sa.
Sursa: Realitatea de Arges