Parohia Vișoi, o comunitate binecuvântată cu istorie și tradiție, găzduiește o moștenire încărcată de semnificație și povești care transced timpul.
Parohia Vișoi, a cărei biserică are hramurile ”Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe”, din Protopopiatul Câmpulung Muscel, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, este situată în partea de nord a orașului Câmpulung Muscel, pe malul stâng al râului Târgului. Până să fie ”înghițită” de oraș, zona, parohia avea o întindere foarte restrânsă, care se concentra în jurul bisericii și a cimitirului. Pe la 1700, în timpul prigoanei împotriva ortodocșilor din Ardeal, locul pe care este ridicată biserica parohiei era un islaz. Aici, în 1750 s-au stabilit ortodocșii ardeleni de peste munte. Aici, diaconul Gheorghe și soția sa, Ilinca, cu ajutorul comunității, au ridicat actuala biserică, pe un teren donat de preotul Nicolae din târg. La 20 august 1774, în timpul domniei lui Alexandru Ipsilanti, aceasta a fost sfințită.
În sfântul lăcaș au slujit preoți și diaconi care au zidit și întărit în timp ideea neuitării ca pe o flacără de lumânare, ca pe o veritabilă permanentă înviere. Anume acesta este sentimentul pe care îl trăiești de cum pășești în curtea bisericii, care se înconjoară cu cimitirul precum feciorul cu cingătoarea. Un loc a cărui frumusețe te predispune, mai înainte de toate, la bucurie și abia după aceea la tăcere, respect și meditație. Pentru că nu are nimic strident care să-ți sară în ochi, nimic să-ți atragă în mod special atenția.
Parohia este formată din aproximativ 800 de familii, care locuiesc la case, dar și la blocuri. Oameni care au grijă de biserică și de cimitir ca de propriile gospodării. În această zonă, trecutul însuși se trăiește pe sine ca un prezent. O dovedesc vechile tradiții, Focul lui Sumedru, aprins în ajunul sărbătorii Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, apărătorul păstorilor, când se consideră că s-au încheiat muncile agricole de toamnă. Cu acest prilej, în vechime, pe fiecare dintre dealurile din jur se aprindeau copaci care simbolizau timpul ce moare și renaște în fiecare an. De Sângeorz, sau Armindeni, în ajunul praznicului Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, aici se pune la poartă o creangă de fag, care simbolizează biruința primăverii asupra iernii, așa cum sfântul a biruit balaurul și răul.
În această parohie își are rădăcinile Sfântul Cuvios Pafnutie-Pârvu Zugravul de la Robaia. ”De el mai amintesc astăzi doar câteva familii care se numesc Pârvulescu. Există și un mormânt, neautentificat însă, care se pare că ar aparține unor descendenți ai sfântului. Și tot aici, imediat în spatele bisericii, se află casa familiei Gheorghe Staicu, în care a fost găzduit filosoful Constantin Noica o perioadă de timp, când acesta avea domiciliul forțat la Câmpulung Muscel”, a spus părintele paroh, Cătălin Ionuț Florea.
Sursa: Realitatea de Arges