Vasile Alecsandri, poet și dramaturg român, a fost o personalitate marcantă a culturii românești în secolul al XIX-lea.
În ziua de 21 iulie 1821 s-a născut marele poet patriot român Vasile Alecsandri, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, diplomat, academician român, membru fondator la Academia Română, creator al teatrului românesc și a literaturii dramatice în România, personalitate marcantă a Moldovei și apoi a României de-a lungul întregului secol al XIX-lea.
Alecsandri a decedat în ziua de 22 august 1890, la Mircești, județul Iași, România. Prin traducerile în limbile franceză, germană, engleză ale poeziilor populare sau ale unora din poeziile originale, Alecsandri se numără printre primii scriitori români moderni a căror operă a devenit accesibilă străinătății.
Ca scriitor, Alecsandri a debutat în 1840 cu nuvela „Bucheti” și piesa „Farmazonul din Hîrlău”. Creația sa literară este reprezentată de câteva cicluri mai mult sau mai puțin unitare sub aspectul tematicii, al principalelor caracteristici stilistice și al epocii în care au fost scrise.
Primele cicluri sunt cele inspirate din poezia populară, cum ar fi „Doinele”. Al doilea grup de poezii, „Lăcrămioarele”, demonstrează muzicalitatea versului alecsandrinian și exprimă dragostea sa pentru Elena Negri. Ciclurile de poezii „Suvenire” (1853) și „Margăritarele” (1863) sunt mai puțin unitare decât cele precedente.
Deceniul al șaptelea al secolului al XIX-lea reprezintă un moment de cotitură în viața și creația lui Alecsandri. Pastelurile, Legendele și Ostașii noștri lărgesc și aprofundează inspirația folclorică, care va rămâne una dintre constantele creației sale.
Pastelurile, poezii descriptive, reconstituie în cheie poetică succesiunea anotimpurilor într-un peisaj românesc, reflectând diversitatea și frumusețea culturii românești.
Sursa: Realitatea de Arges