Mâine, românii sărbătoresc Sfântul Andrei, zi încărcată de semnificaţii şi obiceiuri. În această noapte, fetele îşi pot afla ursitul. Tot la noapte se deschid cerurile. Românii se protejează de spiritele rele cu rugăciuni şi usturoi.
Sfântul Andrei (d. 30 noiembrie 60, Patras, Achaia, Imperiul Roman) a fost un apostol al lui Isus din Nazaret, frate cu Simon Petru. Sfântul Andrei, înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezatorul. Dorinţa de a-L urma pe Hristos se naște în el, în momentul în care Sfântul Ioan rostește cuvintele: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica păcatul lumii” (Ioan 1, 29).
Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras. Deși nouă ne este cunoscută tradiția potrivit căreia Apostolul Andrei a murit pe o cruce în formă de X, se susţine că această tradiţie datează din secolul al XIV-lea.
Peştera în care se crede ca a vieţuit Sfântul Apostol Andrei, cât timp a propovăduit pe teritoriul românesc, se află la aproximativ 4 km sud-est de localitatea Ion Corvin, judeţul Constanta. În actuala biserică din peşteră, în pronaos, într-o nişă, se află un fel de pat, scobit iniţial în piatră, despre care tradiţia spune că pe el se odihnea apostolul Andrei. Mii de credincioşi vin aici pentru a se ruga pe locul unde a trăit Apostolul Andrei.
Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Ziua se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.
Tradiția spune, că în noaptea de Sfântul Andrei se deschid cerurile şi sufletele rătăcitoare se întorc pe Pământ, iar apostolul ne apară de duhurile rele în această noapte. În credinţele poporului român de pretutindeni, în noaptea de către Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de „dincolo” după înmormântare, sau refuză să se mai întoarcă „acolo”.
Din bătrâni se pune că rugăciunile spune în noaptea de Sfântul Andrei ne feresc de tot ce este rău.
Oamenii apelează la puterile magice ale usturoiului pentru a fi protejaţi. Uşile, ferestrele, grajdurile sunt unse cu usturoi, oamenii manâncă usturoi sau chiar se ung pe corp cu el pentru a nu fi atacaţi de aceste creaturi nefaste. Aceste obiceiuri păgâne sunt menite a asigura protecţie oamenilor, animalelor şi gospodăriilor.
Ritualurile de dragoste nu lipsesc, iar fetele care vor să-şi vadă în vis “ursitul”, îşi pun busuioc sau 41 de boabe de grâu sub pernă în noaptea de 29 spre 30 noiembrie. Acestea trebuie să recite şi un descântec:„Voi, 41 de fire de grâu, / Eu voi adormi/ Şi voi hodini/ Dar eu mă rog lui Dumnezeu/ Să-mi trimită îngerul meu, / Cel ce mi-e dat de Dumnezeu”.
De Sf Andrei pentru aflarea ursitului, tinerele stau goale între două oglinzi, la miezul nopţii, cu două lumânări aprinse în mână vor putea să-şi vadă viitorul soţ.
Îşi pot afla ursitul şi fetele care ţin două lumânări aprinse în mână şi privesc într-un pahar cu apă în care a fost aruncată o verighetă sfinţită de cununie.
În ajunul sărbătorii de Sf. Andrei toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii. Toate muncile bucătăriei începând de la tăiatul pâinii şi până la gătitul mâncărurilor trebuie terminate înainte de miezul nopţii. Pieptenele vine de asemenea ca obiect interzis de Sf. Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute în ajun.
Pentru ca spiritele rele să nu aibă acces în casă, gospodinele trebuie să întoarcă de Sf Andrei toate cănile şi vasele cu gura în jos.