Poeta Iudita Dodu Ieremia, cunoscută pentru versurile sale puternice și profunde, își dezvăluie povestea artistică unică.
Poeta Iudita Dodu Ieremia a fost profesoară de limba și literatura română. A început să „scrie” mai întâi „povești” încă de la 4-5 ani, „căci tare îi plăcea mamei – spune acum – să mă provoace să-mi duc invențiile cât mai departe, îndemnându-mă, ori de câte ori eram în impas, cu un zâmbitor ,,și…?”. Era de-ajuns pentru ca firul poveștilor născocite să-și reia cursul”. A scris tot timpul, și-n școala gimnazială, și-n liceu (Liceul de Muzică din Pitești), și-n Facultate (Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, dar n-a publicat în afara revistelor școlare. Cea care i-a „smuls” un caiet-manuscris de versuri a fost scriitoarea Maria Mona Vâlceanu, care i-a și publicat prima carte de „Poezii”. Au urmat alte volume, pe lângă cele de gramatică. Ultima carte, „Tăcerea din iris” a apărut la Editura „Timpul” din Iași. Poeta aseamănă scrisul cu opera unui sculptor care simte că orice bloc de marmură poartă în el sculptura, artistul având menirea doar de a da la o parte surplusul. Iudita Dodu Ieremia dă ocol unei idei să vadă de unde începe, partea cea mai dureroasă fiind aceea când trebuie să „taie” cordonul ombilical, să lase poezia să-și urmeze propriul drum. Iată o asemenea poezie, „Cântecul cuvintelor”: „Mereu altele decât cele așteptate/ ori ascunse în blocul de marmură/ mă pândiți/ aruncându-vă unele altora sensurile,/ ca într-un joc al zeilor care se distrează/ schimbându-și înfățișarea,/ hohotind cu dispreț pentru muritorul/ amețit pe drumul dintre pământ și stele./ Sunt o naivă, îmi spun,/ cum poți învinge zeii?…” Zeii pot fi învinși doar scriind bine. Iar Iudita Dodu Ieremia reușește asta.
Sursa: Realitatea de Arges