Moartea unei tinere atacate de urs în Bucegi ridică întrebări legate de creșterea excesivă a populației de urși.
Moartea tinerei atacate de urs pe un traseu din Bucegi a ținut capul de afiș al știrilor de săptămâna trecută. Auzisem că acest animal sălbatic atacă oameni, dar că o face rar și mai ales dacă e vorba despre ursoaică, dacă are pui și dacă ea simte că i-ai încălcat arealul. În cazul la care facem referire, da, ne-a fost povestit că a fost vorba despre o ursoaică, dar fără pui, care a reacționat violent, poate și din cauza căldurii excesive. Comportamentul său anormal, total atipic pentru un astfel de animal, este că mânca din biata fată, moartă deja, după ce o trăsese în prăpastie. Caz unic, din spusele unor salvamontiști!
Indiferent cum a fost acolo, pe munte, dramatismul acestui caz – moartea unei tinere de 19 ani – redeschide o problemă la care autoritățile s-au ferit de ani buni să dea o soluție: înmulțirea exagerată a urșilor. Potrivit unor date oficiale de la Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, în România numărul estimat de urși a crescut de la 9.000 în 2012, la 17.400 în 2023. Iar anul trecut, doar în Argeș, fuseseră evaluate 1.082 de exemplare, în condițiile în care efectivul optim în județ este de 279 urși. Informațiile ne-au fost furnizate, la începutul acestui an, de Aurelian Vasile, actualmente în conducerea „Asociației în Beneficiul Vânătorilor și Activității de Vânătoare”.
Am văzut odată, cred că am și postat la vremea respectivă, un videoclip cu un bârlog sau, mă rog, un adăpost cu cinci pui de urs, mititei. Vânătorul din Argeș care filmase o asemenea raritate, în absența ursoaicei, bineînțeles, ne spunea că animalele acestea nu mai au frică și de aceea s-au înmulțit, iată, de cel puțin trei ori peste nivelul socotit optim. Ne confirmă asta și dl Vasile, cel care ne-a furnizat datele de la minister.
O astfel de specie, aflată în vârful piramidei trofice, nefiind controlată (gestionată) prin vânătoare, se va extinde, își va mări teritoriterritoriul, zona în care animalele se hr loresc. Omul, la rându-i, și-a mărit și el mereu arealul: au apărut hale de producție, zone de exploatare a lemnului etc. Prin urmare, inevitabil vor apărea conflictele ursului cu omul. În lipsa fricii față de om, urșii vor continua să producă pagube și în gospodării, la stâne etc. Iar oamenii afectați de atacurile animalelor își vor face singuri „dreptăsinguri „dreptate”, într-un fel sau în altul, cu cruzime.
Ați auzit, probabil, că inclusiv în Argeș unii le pun lațuri, le pun hrană pe calea ferată, sau chiar le dau otravă… Și mai e un aspect, pe care ni-l dezvăluie tot Aurelian Vasile: gestionarii fondurilor cinegetice, atâta timp cât nu au un beneficiu din specia respectivă – fiindcă nu pot vâna, nu pot obține bani din vânătoare, bani care trebuie reinvestiți în îngrijirea fondului respectiv – nu au niciun interes pentru protejarea urșilor, putând închide ochii la faptele de braconaj despre care tot auzim.
Sursa: Realitatea de Arges