Patriarhia Română a emis precizări privind canonizarea unor clerici recent canonizați.
Patriarhia Română a transmis miercuri un răspuns la afirmaţiile reprezentanţilor Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului „Elie Wiesel”, conform căruia unii clerici canonizaţi recent au avut legătură cu mişcarea legionară, că „Biserica Ortodoxă Română, în calitatea sa de cult recunoscut, are dreptul de a analiza şi a se pronunţa, potrivit propriilor criterii religioase”, subliniind totodată faptul că „BOR ia în considerare schimbarea vieţii păcătosului”.
Având în vedere comunicatul Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW), referitor la canonizările Părinţilor Ilarion Felea, Ilie Lăcătuşu şi Dumitru Stăniloae, biroul de presă al Patriarhiei Române a transmis miercuri seară o serie de precizări. Potrivit BOR, „în lumina principiilor libertăţii religioase şi autonomiei bisericeşti cuprinse atât în legislaţia internaţională (Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 18), cât şi în cea naţională (Constituţia României, art. 29; Legea nr. 489/2006 privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor), Biserica Ortodoxă Română, în calitatea sa de cult recunoscut, are dreptul de a analiza şi a se pronunţa, potrivit propriilor criterii religioase, în ceea ce priveşte canonizarea unor persoane din Patriarhia Română.
În cadrul procesului de canonizare, Biserica Ortodoxă Română desfăşoară o activitate de cercetare minuţioasă a vieţii persoanelor propuse prin raportare la modul în care acestea şi-au schimbat viaţa”. Procesul de canonizare constă exclusiv în recunoaşterea sfinţeniei pe baza dovezilor consistente şi mărturiilor credibile, explică BOR.
Astfel, în cazul trecerii fiecărei persoane în rândul sfinţilor (canonizare) s-a ţinut cont de mai multe criterii canonice, istorice şi pastoral-misionare din care reţinem următoarele: Viaţa sa curată şi sfântă; Mărturisirea dreptei credinţe până la sfârşitul vieţii; Aspru nevoitor, împodobit cu multe virtuţi; Dragostea şi spiritul de jertfă manifestat faţă de cei aflaţi în nevoie; Mărturisitor al lui Hristos în temniţele comuniste; A dobândit de la Dumnezeu darul facerii de minuni; S-a bucurat de o cinstire constantă din partea credincioşilor.
Patriarhia menționează „că unii sfinţi care sunt cinstiţi în Biserica Ortodoxă au avut, în anumite momente ale vieţii, atitudini şi gesturi greu de înţeles sau contrare chiar învăţăturii creştine, însă Biserica ia în considerare schimbarea vieţii păcătosului și, mai ales, modul în care și-au încheiat viața, fără însă ca, prin această atitudine, să fie încurajate (sanctificate) anumite derapaje pe care respectivele persoane le-au avut în timpul vieții.
Aşa cum observăm din exemplele Sfântului Apostol Pavel, al Sfintei Maria Egipteanca sau chiar din cel al Sfântului Proroc şi Împărat David, chiar și sfinții au avut unele căderi, de aceea trebuie să privim în special la cum și-au încheiat viața – adică la o înaltă măsură a desăvârșirii –, nu doar la greșelile sau păcatele săvârșite pe parcursul existenței lor pământești.
De altfel, aceasta este și mărturia Sfintei Scripturi: „Aduceți-vă aminte de mai-marii voștri, care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare-aminte cum și-au încheiat viața și urmați-le credința” (Evrei 13, 7)”. Biserica Ortodoxă Română – se mai spune în comunicat – se delimitează public de orice afiliere ideologică sau politică partinică, invitând totodată la dialog orice persoană interesată de studierea vieților persoanelor canonizate, se arată în comunicat.
Sursa: Realitatea de Arges