Nicu Covaci, fondatorul trupei rock „Phoenix”, a pierdut lupta cu cancerul și a fost înmormântat în această seară. O legendă a muzicii, Nicu Covaci va rămâne în amintirea fanilor săi din Pitești și nu numai.
Nicu Covaci a pierdut, vineri seara, lupta cu cancerul, fiind înmormântat în această seară (7 august). Legenda vie Nicu Covaci, fondatorul trupei rock „Phoenix”, a cântat de mai multe ori la Pitești, fiecare prezență fiind memorabilă în felul ei. Dintre toate, aș rememora concertul coral-simfonic „Symphonix” din data de 16 aprilie 2011, organizat în cadrul „Simfoniei Lalelelor”.
Cu acel prilej, Nicu Covaci i-a avut invitați pe scenă pe Moni Bordeianu și pe Irina Baianț. Concertul a fost organizat de către Filarmonica Pitești și dirijat de către Daniel Jinga, actualul manager al Operei Naționale din București. Trupa „Phoenix” a cântat, în fața a peste 8.000 de spectatori, împreună cu orchestra simfonică a Filarmonicii Pitești și reinventatul cor al filarmonicii (tocmai ce fusese desființat în august 2010).
Nicu Covaci, Ovidiu Lipan Ţăndărică, Moni Bordeianu, Irina Baianț, Bogdan Bradu și restul trupei au stat o zi la Pitești, au vizitat „Simfonia Lalelelor”, s-au plimbat prin oraș, iar pe seară au făcut probe de sunet pe scena amplasată în spatele teatrului. Au fost numeroase probleme, dispute, dat din coate la propriu! Scena avea 12/10 m, pentru 120 persoane, iar pe ea trebuiau să încapă orchestra, corul și soliștii. Și, pe marginea scenei, dirijorul…
S-a făcut aranjamentul clasic de scenă, dar, când a venit tehnicul de la „Phoenix”, au început problemele. Orchestra avea 60 de artiști instrumentiști, în cor se aflau 40 de artiști lirici. Deci, 100. În față, urma să evolueze „Phoenix”, dar, când și-a făcut apariția Ovidiu Lipan Ţăndărică cu tobele lui, dintr-o dată totul trebuia schimbat. Numai Țăndărică ocupa aproape o jumătate de scenă!!!! Mai erau și ceilalți soliști. Mai era și un clăpar. Pupitre, boxe, cabluri, microfoane…
Trebuia tăiat atât din orchestră, cât și din cor! Dar pe cine să scoți? Din suflători, exclus, așa că s-a tăiat de la corzi și de la cor. Cei din spate, corul, erau expuși, la propriu, de a cădea de pe scenă! Daniela Hodojeu se ținea de scară, Janina Stanciu-Spiridon mai era și gravidă în 7 luni… Toți doreau să cânte cu „Phoenix”, învățaseră din timp șlagărele lor, se repetase cor-orchestră două zile. La probele de sunet a fost o luptă surdă între cei din orchestră, ce doreau să vină mai în față (concert-maestrul avea nevoie să vadă orchestra), tot luptându-se cu Lipan Țăndărică, „Phoenix” dorind să aibă spațiu de mișcare cât mai mare.
Dirijorul Daniel Jinga, scund, nu se vedea, sărea ca o minge ca să vadă totul… A urmat lupta cu tipul de la sunet. Trupa „acoperea”, ca decibeli, orchestra și corul. Nicu Covaci avea o singură pretenție, să se audă flautul, în rest a preferat să tacă. Înțelegea perfect ce se întâmplă.
Până să se termine probele de sunet, a început să apară publicul. Concertul era în aer liber, cu intrare liberă. În fine, lucrurile s-au calmat, a urmat o scurtă pauză, după care a început oficial concertul. Publicul era de toate vârstele, de la adolescenți la pensionari.
La un moment dat, Nicu Covaci l-a amintit pe omul de radio piteștean Cornel Chiriac, cel care îi lansase, fiind bucuros că o stradă din Pitești îi poartă numele. A fost un super-concert, cu numeroase bisuri. Și cu numeroase amintiri frumoase. A dorit să cânte mai des, dar onorariul trupei era mare, iar la un spectacol de la Casa Sindicatelor, de pildă, de 800 de locuri, nu era acoperit de prețul biletelor. În ultimii ani, un impresar pusese stăpânire pe el. Tocmai pe el, omul care dorea doar să cânte și să se bucure de libertate.
Drum lin, în Lumină, Nicu Covaci!
Sursa: Realitatea de Arges