Mihai Roman, jucător la FC Argeș, dezvăluie aspecte inedite despre viața sa profesională și familială.
Venit de curând la FC Argeș, Mihai Roman s-a acomodat foarte repede la echipa din Trivale și acum este om de bază în angrenajul acesteia. Dacă despre bogata sa carieră profesională s-a tot scris, despre omul Mihai Roman se cunosc foarte puține lucruri. Veți afla în cele ce urmează aspecte mai puțin cunoscute despre cel care și-a propus să marcheze cât mai multe goluri în tricoul echipei FC Argeș.
La 6 ani, am început de mic, așa cum începe orice copil. De atunci arde focul în mine, focul numit fotbal. Copiii jucau fotbal în curtea blocului și într-o zi m-au invitat și pe mine să le fiu coechipier. Am prins drag de minge, apoi mi-am cumpărat și eu una și o purtam tot timpul cu mine, era prietena mea cea mai bună. Dormeam chiar cu mingea-n pat. Bunicul meu s-a decis să-mi valorifice pasiunea și m-a dus la un club sportiv. Mi-a spus cu fermitate că mă va face fotbalist și iată că s-a ținut de promisiune.
Aveam 16 ani, domnul Adrian Mititelu, patronul U Craiova, mi-a făcut contract și am primit 100 de dolari. Nu mai știu ce-am făcut cu ei, dar țin minte că nu după mult timp mi-a mărit salariul lunar la o mie de dolari. Prima dată mi-a dat două salarii și din acea sumă mi-am organizat majoratul. Am simțit o bucurie de nedescris, nu voi uita niciodată acel moment.
Familia mea este în Craiova, orașul nostru natal. Am o fiică în vârstă de 6 ani, care este elevă la o școală privată. Ariana, micuța mea, a fost foarte fericită că i-am fost alături în prima zi de școală. Fiica mea a stat foarte mult timp fără mine, eu fiind mai mereu plecat, și a suferit enorm. Îmi duce dorul și mereu îmi spune să stau acasă cu ea. Când merg la Craiova, vrea să stea doar cu mine. Soția râdea și îmi spunea că o să-și facă și ea un băiat care să fie doar al ei… Îi ofer cadouri, săptămâna trecută i-am cumpărat o păpușă care avea multe haine. Am o relație specială cu fiica mea. Am cam lipsit din viața ei și încerc să compensez cât pot de mult acest aspect.
Am foarte multă răbdare și sunt inteligent. Ca defecte, sunt încăpățânat și puțin orgolios, tipic oltenilor…; nu trebuie să vă surprindă!
Să știți că am fost foarte silitor. În clasele primare, eu, Mihai Roman, am fost premiant. În clasele a V-a și a VI-a am decăzut puțin, dar tot am luat premiul al II-lea, iar în ultimii doi ani de gimnaziu am revenit pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Și la liceu am fost printre cei mai buni. Am îndrăgit foarte mult limba română, în special gramatica. Îmi plăcea să mă informez, să cercetez cum se scrie corect o anumită locuțiune verbală, un anumit cuvânt. Dacă nu înțelegeam sensul unui cuvânt, îl căutam în dicționar și încercam să mi-l însușesc. Adoram să analizez morfo-sintactic cuvinte, să delimitez fraze și să precizez tipul subordonatelor. Îmi aduc aminte și acum multe dintre noțiunile învățate, deși au trecut mai mulți ani. Am luat note mari și la examenul de bacalaureat.
În schimb, n-am iubit niciodată biologia. Am terminat un liceu cu profil sportiv. Nu prea mergeam la ore și doamna profesoară se supăra pe mine. Aduceam scutire, eram la echipa mare a Universității Craiova. Am întrebat-o dacă are televizor și i-am sugerat să se uite să mă vadă jucând. Atunci mi-a răspuns că are televizor, dar vrea să vadă ce am pregătit eu la disciplina dânsei. Cum nu învățasem nimic, m-a poftit să iau loc și mi-a trântit nota 3 în catalog. Mi-a fost foarte greu să țin pasul, dar am îmbinat utilul cu plăcutul.
Nu am, mi-am îndeplinit cam toate visurile. Mi-am dorit să ajung fotbalist și am ajuns. Mi-am dorit să am o soție înțelegătoare și iubitoare, iar Dumnezeu mi-a scos-o în cale pe Bianca. Din iubirea noastră a venit pe lume Ariana Maria, minunea noastră, pe care o iubim enorm. Nu-mi mai doresc decât sănătate.
Sursa: Realitatea de Arges