Sfântul Mucenic Pantelimon, cel cu totul milostiv, este venerat ca ocrotitor al medicilor și tamaduitor al bolnavilor.
Sfântul Mucenic Pantelimon s-a născut în anul 284 în orașul Nicomidia, în timpul împăratului Maximian. La naștere a primit numele de Pantoleon, care înseamnă “cel în toate puternic ca un leu”, un nume păgân, deoarece tatăl său era adept al credinței în zei. Mama sa, Evula, era însă creștină. La îndemnul tatălui său, Pantoleon a absolvit Școala de Medicină din Nicomidia, urmând ucenicia cu renumitul medic Eufrosin. Aflând de la preotul Ermolae că Hristos este singurul doctor adevărat, după ce a făcut un miracol prin învierea unui copil mușcat de o viperă, Pantoleon a cerut să fie botezat.
După primirea Sfântului Botez de la preotul Ermolae, numele său a devenit Pantelimon, care semnifică “cel cu totul milostiv”. Sfântul Pantelimon a dobândit în curând o cunoaștere desăvârșită a artei medicale, atrăgând atenția împăratului Maximian, care intenționa să-l ia la palat ca medic personal. După ce a vindecat un orb, împăratul i-a cerut lui Pantelimon să renunțe la credința creștină. Datorită refuzului său, Sfântul Pantelimon a fost decapitat, însă din trupul său a curs lapte în loc de sânge, în anul 303, anul morții sale.
Sfântul Pantelimon este considerat ocrotitorul medicilor începând cu anul 303, fiind venerat ca un tamaduitor al bolnavilor. Mai multe spitale și instituții îi poartă numele. Moaștele sale sunt prezente în diverse biserici din România, iar la Mănăstirea Rusicon din Muntele Athos se află Capul Sfântului Pantelimon.
Întrebat cum putem să ne asemănăm Sfântului Pantelimon, Părintele Teofil Pârâian răspunde: “Nu suntem doctori sau tamaduitori, dar putem fi mângâietori și alinători de suferință cu puterea umană. Prin faptele noastre, Dumnezeu poate lucra lucruri pe care nu le-am putea face doar cu puterile noastre. Astfel, putem urma calea Sfântului Mare Mucenic Pantelimon…”
Sursa: Realitatea de Arges