Sărăcie, secetă și dificultăți cotidiene: mărturiile locuitorilor dintr-un sat de câmpie.
Consult în același cabinet din 1991 până azi. Nicio zi nu seamănă cu alta. În atâția ani, am avut parte și de satisfacții profesionale, dar și de conaționali ce se comportă într-o unitate medicală precum la piață sau pe câmp, care vin țâfnoși, iar uneori sunt gata să transforme agresiunea verbală în una fizică. Apoi, când este aglomerația mai mare, exact atunci calculatoarele nu mai funcționează, concluzia fiind una singură: în toate domeniile, ca în România nu-i la nimeni. – Un țăran în vârstă de 82 de ani.
„Dom’ne, toată viața am avut numai necazuri. M-am încăpățânat să rezist, dar gata! Niște hoți mi-au făcut un bine. Poliția nu i-a prins. Acuma te fură și românii, nu doar țiganii. Întâi mi-au otrăvit doi câini, apoi într-o noapte m-au lăsat fără 10 capre și cinci iezi. Polițaiul a zis că eu sunt de vină, că nu am camere de luat vederi. Poate e mai bine așa, că am rămas cu patru pisici și câteva găini. Trai, nene! Băă, să-mi lăsați pisicile în pace, să am și eu pe cineva noaptea în pat!” – O mamaie dintr-un sat de câmpie.
„Să știți că secetea din anu ăsta o să ne facă muritori de foame. La mine în sat, da’ și ce văzui pe drum până la oraș te face să plângi. Pământu’ este gol, toate grânele s-a uscat. Vacile se plimbă aiurea pe islaz și nu are ce să pască. În grădini s-a ales prafu’ de roșii, de castraveți și de fasole. Nu avem cu ce să le udăm, că fostul iaz al CAP-ului a secat mult, dar e și privatizat. Am puț în curte, adânc de 10 metri, dar apa e sălcie și nu poți să o bei”. – Un adolescent în vârstă de 16 ani, chipeș, isteț și înalt de 2,02 metri.
A venit la noi pentru o eczemă. Încercam să-l conving să se apuce serios de baschet, în timp ce asistenta îi scria la calculator o rețetă compensată. La un moment dat pe ecran a apărut o atenționare: „Puteți continua prescripția pe propria răspundere. Pacient decedat la data prescrierii rețetei”. Respira, așa că am continuat. – Dr. Viorel Pătraşcu
Sursa: Realitatea de Arges