Noaptea Sfântului Dumitru aduce teama de spirite malefice și practici de protecție ancestrală.
Noaptea Sfântului Dumitru este considerată o intersecție fascinantă între sacru și profan, o graniță între lumea celor vii și cea a celor morți. În tradiția populară, acest moment este marcat de credința că, în aceasta noapte, forțele supranaturale devin active, aducând teama de spiritele răuvoitoare. Astfel, strămoșii noștri au dezvoltat o serie de practici și obiceiuri menite să protejeze comunitățile de influențele negative, reafirmând legătura profundă dintre om, credință și universul misterios al spiritelor.
Potrivit credințelor populare, noaptea de dinaintea sărbătorii Sfântului Dumitru este una în care strigoii și moroii își fac apariția, iar oamenii trebuie să se protejeze de influențele lor malefice. Strigoii sunt considerați sufletele celor morți care nu și-au găsit liniștea, fie din cauza unor păcate neispășite, fie pentru că nu au fost îngropați corespunzător. Se crede că aceștia ies din morminte în anumite nopți, cum ar fi cea din ajunul Sfântului Dumitru, pentru a face rău oamenilor sau pentru a lua energia vitală a celor vii.
De asemenea, se spunea că usturoiul era un mijloc de protecție puternic împotriva acestor spirite. Moroii sunt o altă categorie de entități supranaturale, despre care se spune că sunt fie spirite ale copiilor morți, fie spirite rele care fură laptele vitelor sau energia oamenilor. În tradițiile românești, noaptea de Sfântul Dumitru este un moment când moroii se pot ridica și pot provoca pagube, în special în gospodării. Unii credeau că aceștia vin pentru a lua laptele vacilor sau pentru a distruge recoltele.
Un obicei vechi, aprinderea focurilor de Sâmedru, este legat și de protecția împotriva spiritelor rele, inclusiv strigoi și moroi. Aceste focuri aprinse pe dealuri sau în curți aveau rolul de a purifica locul și de a alunga duhurile necurate. Oamenii credeau că focul, simbol al luminii și al purificării, era o barieră eficientă împotriva forțelor malefice care devin mai active în timpul nopților de tranziție, cum este cea din ajunul Sfântului Dumitru, când vara cedează locul iernii.
Sursa: Realitatea de Arges