Înregistrarea convorbirilor telefonice poate fi utilizată ca probă în litigiile de muncă, chiar fără acordul interlocutorului.
Înregistrarea unei convorbiri telefonice între salariați, sau între un salariat și un reprezentant al angajatorului, poate fi admisă ca probă într-un litigiu împotriva angajatorului, chiar și fără acordul interlocutorului. Este vorba despre o decizie a Înaltei Curți de Casație și Justițiie care a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, Nr. 1047/18.X.2024.
Înalta Curte de Casație și Justiție — Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel București — Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale în vederea lămuririi următoarei probleme de drept: „Dacă înregistrările audio ale unor convorbiri telefonice ale salariatului cu alți salariați sau alți reprezentanți identificabili ai angajatorului, pe care salariatul le solicită ca probe în cadrul judecății în contradictoriu cu angajatorul, pot fi considerate mijloace de probă, indiferent dacă persoana cu care salariatul a purtat conversația a fost sau nu încunoștiințată și și-a exprimat acordul pentru înregistrarea respectivei convorbiri?”.
Răspunsul instanței supreme a fost unul afirmativ, astfel că înregistrările convorbirilor telefonice vor putea fi utilizate ca probe în cadrul litigiilor de muncă, chiar și în cazul în care un participant la convorbire nu a știut că este înregistrat.