În România de după decembrie ’89, mulți își asumă riscuri ignorând legile și moralele, crezând că pot scăpa nepedepsiți. De la încălcarea regulilor rutiere până la coruperea funcționarilor, fenomenul este des întâlnit.
În România de după decembrie ’89, foarte multă lume ocolește deliberat legile, bunul simț, simțul măsurii și merge la risc având convingerea că în țara tuturor posibilităților se poate cădea la pace: când te urci băut sau drogat la volan, când ești prins la furat sau când îl bagi în spital pe un preopinent pe care l-ai snopit în bătaie, când ești dealer de droguri sau falsificator de carduri bancare. Cum se încearcă să se cadă la pace cu funcționari publici, cu personal medical, polițiști sau inspectori de tot soiul care-ți cad pe cap când îți este lumea mai dragă? În multe feluri, nu le enumăr, știu bine românii din auzite sau din experiențe personale în antecedente că încercarea moarte nu are, în virtutea credinței că nu există oameni incoruptibili, ci totu-i doar o problemă de preț. Medicii și asistentele medicale de la sate și de la orașe au parte foarte des de conaționali care se comportă ca la piață când negociază prețul la roșii, vinete sau țelină. Deși se vede și din drone că sunt sănătoși tun, mimează suferințe închipuite, solicită concedii medicale, scutiri ca să poată purta bărbi în unități în care acest lucru nu este permis, adeverințe pentru elevi ca să nu facă orele de educație fizică sau să li se motiveze absențe cu zilele de la cursuri, referate mincinoase pentru boli inventate ce le-ar permite să se pensioneze.
Dacă-i refuzi, rezistând la fel și fel de ispite, unii încep să plângă și să te implore să-i ajuți. Repertoriul este mereu cam la fel: „Hai, dom’ne, că n-o fi foc!”; „Dacă faci un bine, Dumnezeu vede”; „Nu vă fie frică, nu mai spun la nimeni”; „Vă dau acatiste pentru toată familia”; „Acum nu sunt suficient pregătit, dar data viitoare…”
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. O suferinţă intratabilă: boala oaselor de sticlă
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Amintire din „epoca de aur”
Sursa: Realitatea de Arges