Mircea Andreescu, fost director adjunct la Direcția de Afaceri Publice de la Dacia Renault, s-a stins din viață la vârsta de 68 de ani, după o luptă cu o boală incurabilă.
Mircea Andreescu, fost director adjunct la Direcția de Afaceri Publice de la Dacia Renault, un profesionist remarcabil, s-a stins din viață, la 68 de ani, din cauza unei boli incurabile. După operația pe care a făcut-o la Spitalul Monza, în luna mai a.c, analizele erau dătătoare de mari speranțe, acestea indicând absența celulelor bolnave. Au urmat tratamentele, radio și chimio, însă organismul era slăbit și, într-un timp relativ scurt, acesta a cedat. Pe 9 septembrie, la doar patru luni de la operația pe creier, Mircea Andreescu s-a stins din viață pe un pat al Spitalului Călinești.
A lăsat în urma sa o familie îndurerată, dar și revoltată de modul în care acest om a fost tratat în ultima perioadă, la clinica OncoFort din Pitești, unde a făcut radioterapia și, în final, la Spitalul Călinești, în Secția Îngrijiri Paliative. Soția sa, Mihaela Andreescu, ne-a vorbit în acest context despre lipsa de empatie din sistemul sanitar, despre dezumanizarea unor medici, care se cred Dumnezei, cu drept de viață, dar, mai degrabă, de moarte asupra pacienților.
„Un abandon – asta trebuie să fi simțit soțul meu” – ne-a mărturisit d-na Andreescu, care a decis să facă publică această dramă. Facem precizarea că dna Andreescu este director de costuri la Horse Holding, multinațională constituită pe platforma Dacia Renault de la Mioveni. Mihaela Andreescu: „Îmi asum ceea ce spun: este un dispreț absolut pentru pacient. Cred că acel episod foarte bine mediatizat de la Spitalul Pantelimon nu este un accident, ci o practică curentă.
Soțul meu, într-adevăr, a avut un diagnostic cam crunt – de glioblastom (tumoră cerebrală malignă, pe lobul frontal stâng). Șansele în acest caz nu sunt foarte mari de viață, după ce se descoperă afecțiunea. Însă una e statistica și alta e ce se poate întâmpla în realitate. Pentru că este între fiecare om și Dumnezeu și, până la urmă, este și cum poate lupta organismul.
Cu soțul meu mi-am dat seama foarte repede că e ceva. Medicii au spus că s-a identificat rapid că are o problemă. A fost operat – zic eu – de cea mai bună mână în chirurgie neurocraniană din România, adică de Sergiu Stoica, la Spitalul Monza. Deschid o paranteză: la acest spital noi am plătit intervenția. Casa de Asigurări, din total intervenție, care a fost undeva la peste 10.000 euro, a decontat doar 9.900 lei.
Am și primit de la ministrul Sănătății un chestionar de satisfacție… Acum, dumnealui cred că ar trebui să se preocupe de spitalele de stat. Mă rog, e bine că se preocupă și de cele particulare, dar spitalul particular are totdeauna un interes să-și mențină niște standarde, pentru că aici se plătește. Revin. Dr. Stoica lucrează cu o echipă transversă, de la Neuroaxis, respectiv cu dr. Dan Mitrea, și un neurooncolog foarte bun. Acesta i-a prescris tratamentul. Ne-a întrebat ce clinică avem la Pitești și i-am spus că este OncoFort. A zis că e OK, ține de rețeaua Gral Medical, să mergem acolo. Practic, de la OncoFort, doctorița Băieșu (Iuliana – n.r.), care l-a preluat pe soțul meu, n-a făcut nimic altceva decât să-l cântărească și să înmulțească numărul de grame recomandate cu greutatea lui și să îi dea mai departe… A făcut radio, chimio, totul a decurs OK, s-a făcut pauză de patru săptămâni, iarăși totul era perfect, soțul meu conducea mașina, citea, n-avea nicio sincopă de comunicare, de comportament, de orientare, de ceva. Pe 7 august aveam reevaluarea la Neuroaxis, pe neurooncologie, RMN cu substanță de contrast… Celulele canceroase nu mai erau active.
Deci, la externarea de la Monza i s-a arătat RMN că locul este curat, că s-a extirpat tumora, iar aici ni s-a spus că nu e nicio celulă canceroasă activă. Citește și Inaugurarea bulevardului din Câmpulung se face cu sesizare la Parchet
Sursa: Realitatea de Arges