Armistițiul din 12 septembrie 1944 a marcat o schimbare crucială pentru România, stabilind noi direcții în contextul războiului mondial.
În ziua de 12 Septembrie 1944 a fost încheiat la Moscova, în condițiile dictate de URSS, Armistițiul dintre guvernul român și reprezentanții Națiunilor Unite, prin care se consfințea starea de fapt a ieșirii României din războiul cu Aliații occidentali și URSS și întoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste. Reprezentanții Guvernului și Înaltului Comandament Român la Moscova au fost: Ministrul de Stat și Ministru de Justiție L. Pătrășcanu, Ministrul Subsecretar de Stat al Afacerilor Interne, Adjutantul Majestății Sale Regelui României, General D. Dămăceanu, Principele B. Știrbey și d-l G. Popp, având depline puteri. Reprezentantul Înaltului Comandament Aliat (Sovietic) a fost Mareșal al Uniunii Sovietice R. Ya. Malinowski, deplin imputernicit pentru aceasta de către Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii.
După lovitura de stat de la 23 august și până la 12 septembrie 1944, în absența unui armistițiu semnat, trupele sovietice au tratat în continuare pe români drept inamici, un număr de 114.000-160.000 de soldați români fiind luați prizonieri de război de către sovietici, fără luptă, ca urmare a ordinului de încetare a focului dat de rege. Aceștia au fost trimiși pe jos în lagăre din Uniunea Sovietică; aproximativ o treime dintre ei murind pe drum.
La articolul 16, Convenția prevedea scoaterea din circulație a tuturor publicațiilor fasciste și legionare, pretext pentru regimul comunist de a scoate din circuitul public privat texte importante referitoare la unitatea statului român, la tradițiile românești, ori la românii din alte țări. Pe lista autorilor interziși figurau mari nume ale culturii noastre naționale cum ar fi: Gheorghe Șincai, Nicolae Iorga, Mihai Eminescu, Mircea Eliade și chiar marele dramaturg de origine evreiască, Mihail Sebastian.
Sursa: Realitatea de Arges