Sfântul Dionisie Exiguul, inventatorul erei creștine, a revoluționat calendarul creștin propunând numărarea anilor începând cu Întruparea Domnului.
În ziua de 1 septembrie, Biserica Ortodoxă face pomenirea Sfântului Cuvios Dionisie Exiguul, „inventatorul erei creștine. Canonizarea sa a fost hotărâtă de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în ședința din 8-9 iulie 2008. Datorita Sfântului Dionisie Exiguul se afirmă astăzi ca suntem n anul 2024 “după Hristos“, deoarece el a propus numărarea anilor începând cu Întruparea Domnului. Astfel, el propune anul 753 a.u.c. ca an al Întrupării Domnului și punctul de la care începe era creștină. Chiar daca in calculul propus de el intalnim si o mică eroare, ideea in sine a fost cu adevarat revolutionara.
Calendarul stabilit de el a fost adoptat in Italia in anul 527, mai târziu in Franta și Anglia (Sinodul de la Whitby, 664), extinzandu-se cu vremea in intreaga lume crestina. Dionisie Exiguul a atras atentia multor cercetatori care l-au numit „erudit daco-roman”, sau „Dionisie Romanul, o podoaba a Bisericii noastre stramosesti”. S-a nascut in Scythia Minor intre anii 460-470, teritoriul sub care a fost cunoscut în antichitate actualul teritoriu al Dobrogei și Cadrilaterului, și a intrat de tânar in viata monahala. Calificativul de “Exiguus”, sau “cel Mic”, sau „cel smerit” si l-a luat el însuși ca gest de smerenie.
La fel ca si Sfantul Ioan Casian, el s-a format in scolile si manastirile din Dobrogea, dupa metode scolare si duhovnicesti asemanatoare. A intrat de tanar in manastire ca si Sfantul ioan Casian și a ajuns in Orient pentru a cunoaste mediul monahal din aceste parti, dar din cauza răspândirii monofizitismului, a rămas putina vreme acolo si a plecat la Constantinopol, unde ramane o vreme greu de precizat; de acolo se duce, spre sfarsitul anului 496, la Roma, la chemarea papei Ghelasie, care avea nevoie de traducatori din greaca in latina. În Italia a ramas până la sfârsitul vietii lucrand in timpul pastoririi a zece papi, incepand cu Atanasie al II-lea (496-498) si incheind in timpul pontificatului lui Vigiliu (537-555).
Citește și: Datorita traducerilor pe care le-a facut din diversi scriitori si Parinti ai Bisericii crestine din Orient, cum au fost Chiril al Alexandriei, Grigorie de Nysa și alții, el a facut cunoscuta teologia rasariteana in mediul latin. A fost si profesor la o „Academie” din Vivarium (in Calabria, sudul Italiei), intemeiata de Casiodor si unde a predat Dialectica. Pregatirea lui teologica si filosofica trebuie sa fi fost de asemenea buna, fiindca altfel nu putea realiza traduceri din marii Parinti ai Bisericii.
Avea bune cunostinte de astronomie asa cum a dovedit in lucrarile sale de cronologie bisericeasca, inițiind era creștină, adică numărarea anilor de la nașterea Mântuitorului Iisus Hristos, nu de la împăratul Diocletian, cum era până atunci. Al doilea mare merit care ii revine lui Dionisie cel Smerit se leaga de activitatea de traducere in latina si de colectionare a canoanelor bisericesti, fixate la diferite sinoade sau concilii si care fusesera redactate in limba greaca. Cuviosul Dionisie Exiguul a trecut la cele vesnice in Italia, la Vivarium, pe la anii 545-550.
Tot astăzi, facem pomenirea: – Sfantul Cuvios Simeon Stâlpnicul; – Minunii savarsite de Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu la Manastirea Miasinilor; – Sfintei Cuvioase Marta, mama Sfantului Cuvios Simeon Stalpnicul; – Sfintei Cuvioase Evantia; a adormirii lui Isus Navi; – Sfintelor patruzeci de Mucenite Fecioare si a lui Amun, diaconul, dascalul lor; – Sfintilor Mucenici si frati Evod, Calista si Ermoghen; – Sfantului Cuvios Meletie cel Nou, care s-a nevoit in Muntele Myopolis de langa Theba (Capadocia); – Sfantului Mucenic Anghel.
Sursa: Realitatea de Arges