Bătălia de la Mărășești, cea mai importantă operațiune a Armatei Române în Primul Război Mondial.
Bătălia de la Mărășești, care a început pe 6 august 1917, a fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de Armata Română în timpul Primului Război Mondial. La capătul a doi ani de neutralitate, în august 1916, din ordinul regelui Ferdinand, armatele române au trecut Carpații pentru eliberarea Transilvaniei. Intrată în război alături de Franța, Italia, Rusia și Anglia, care formau Antanta, țara noastră s-a găsit singură în fața armatei germane și austro-ungare, sprijinită de aliații turci și bulgari, fiind astfel obligată să suporte o ripostă concertată a inamicului.
A fost un an cu pierderi grele pentru armata română, nevoită să abandoneze Oltenia, Dobrogea și Muntenia pentru a se retrage în Moldova. Cu toate aceste pierderi teritoriale, dar mai ales umane, lupta nu a fost abandonată, iar frontul avea să fie stabilizat la porțile Moldovei. Cu un rege și un guvern retras la Iași, alături de întreaga comandă a armatei române, dar și cu un ajutor de data aceasta consistent din partea Misiunii Militare Franceze, s-a reușit reorganizarea armatei române în vara anului 1917.
Operația ofensivă a fost planificată de comandamentul român, în acord cu comandamentul rus de pe frontul din Moldova, dar armatele ruse, pe fondul revoluției, s-au retras în debandadă, descoperind flancul nordic al frontului româno-rus din Moldova. Acestea erau auspiciile sub care debuta ceea ce istoriografia română a numit „bătălia de la Mărășești”, iar cea germană, „bătălia de străpungere de pe Putna și Șușița”.
Bătălia de la Mărășești, care a început pe 6 august 1917, a durat până pe 3 septembrie 1917. „Marea încleștare a durat 29 zile și a angajat, de ambele părți, 25 divizii de infanterie, 2 divizii de cavalerie și o brigadă de cavalerie. 16 din cele 29 de zile au fost marcate de lupte deosebit de înverșunate, de atacuri și contraatacuri, toate consumate la cea mai înaltă tensiune. Alături de Mărășești, în geografia istorică a românilor și-au căpătat un loc aparte nume de localități, râuri sau păduri: Bizighești, Străjescu, Furceni, Doaga, Moara Albă, Șușița, Zăbrăuț, Chicera, Cosmești, Călini, Răzoare, Muncelu.
Tentativa inamicului de a străpunge frontul ținut de Armata 1 română (comandată, succesiv, de generalii Constantin Cristescu și Eremia Grigorescu) a fost dejucată. Aici, la Mărășești, armata română a repurtat o nouă și mare victorie, dovedind lumii că pe aici nu se trece”, potrivit istoricului Constantin Kirițescu.
Sursa: Realitatea de Arges