Impactul plantelor străine asupra habitatului castorilor din România și acțiunile de conservare.
Doar că pe malurile râului și ale afluenților acestuia au apărut plante străine ce afectează speciile locale ce constituie hrană pentru castori, precum aninul și salcia. Despre toate acestea am aflat detalii de la specialiștii Fundației ”Conservation Carpathia”, în cadrul unor acțiuni derulate în cadrul proiectului LIFE Carpathia, derulat cu sprijinul Comisiei Europene prin programul LIFE+ și al Fundației Arcadia. Și bineînțeles că l-am întrebat pe Christoph Promberger, director executiv în cadrul Fundației ”Conservation Carpathia”, când va apărea așa ceva și în România, ținta directă fiind zona de munte făgărășan, acolo unde Fundația a dezvoltat diverse proiecte de mediu. Așa am aflat de planul de a realiza în dezirabilul parc național Munții Făgăraș mai multe centre de vizitare în scop de informare despre tot ceea ce mișcă pe potecă de pădure, primele fiind vizate speciile reintroduse în zona Muscelului, castor și zimbru. Și iată că a apărut ”Casa Castorului”! Prezentarea primului centru de vizitare construit de ”Conservation Carpathia” s-a făcut săptămâna trecută pe o căldură cu greu suportată, dar îndulcită cu limonadă din ”Poiana fermecată” de la Bughea de Jos. Lume multă, dar nu doar jurnaliști, că prin căsoaia de la intrare, ce reproduce adăpostul unei familii de castori, au trecut primari și consilieri locali, jandarmi și salvamontiști plus cadre didactice care vor aduce acolo elevii pentru educația ecologică și zoologie.
Căsoaia e la stradă, făcută să atragă vizitatorii care apoi pot descoperi în ”Casă” secretele vietății cu incisivi portocalii și coadă cu solzi numită castor sau breb. Toți cei ce intră în centrul de vizitare trebuie să uite aproape tot ce au văzut în ”Povestiri din pădurea verde” sau în ”Cronicile din Narnia”! ”Omul castorilor” de la Fundație, Liviu Ungureanu, a amenajat în ”Casa Castorului” tot ce este nevoie pentru o informare corectă și amplă despre ”specia-umbrelă”. Acesta este renumele castorului, indicând faptul că acolo unde apare el se ivesc și se dezvoltă și alte specii.
Și nimic altceva ce ar fi putut crește pe valea unui râu! Conform unui studiu realizat de Fundația ”Conservation Carpathia” în cadrul proiectului LIFE, s-a constatat invadarea de către troscotul japonez a văilor râurilor Dâmbovița, Vâlsan, Doamnei și Târgului. Deocamdată se regăsește în zonele de aval, dar depistarea lui la Sătic înseamnă că are tendința de a urca spre munte. Tocmai de aceea s-a întocmit un plan de acțiune cu scopul restrângerii spre eliminare a troscotului japonez. Ideea ar fi să nu urce mai sus pe munte și să nu mai fie dominant în zonele în care deja s-a instalat.
Exemplu clar în demonstrarea apariției acestor pericole este oferit în România de troscotul japonez. Un fel de căpcăun al plantelor adus din Asia pentru décor, care acum acaparează teritorii îndeosebi în habitatele ripariene, adică pe văile cursurilor de apă. L-am descoperit chiar pe malurile Dâmboviței, la Sătic. Spune biologul de la ”Conservation Carpathia” că troscotul japonez este cea mai periculoasă specie de plante invazive din totalul de 396 ajuns în țara noastră. Nu se apropie de periculozitatea lui nici ambrozia care ușor poate fi stârpită sau cel puțin rărită, aceasta fiind o plantă anuală, care reapare în fiecare primăvară din propriile semințe. Troscotul e peren, adică trece și prin iarnă, trăiește vreo jumătate de secol și se extinde rapid, datorită rizomilor, chiar de e scos din pământ. Altfel spus, deocamdată nu există metodă eficientă de a-l stârpi. Iar el își vede de treabă. Crește până la trei metri înălțime, acaparează teritorii pe orizontală, creând tufișuri care sufocă vegetația de la sol. De s-a înălțat peste un pui de anin ce are rostul lui benefic pe malul apei, adio anin matur! Lipsit de lumină și de nutrienții din sol din cauza troscotului, copacul nu mai ajunge la maturitate.
Sursa: Realitatea de Arges