Un preot remarcabil din istoria recentă a României: Povestea lui Gheorghe I. Barbu
Unul dintre cei mai cunoscuți preoți militari din deceniile patru și cinci ale secolului trecut a fost Gheorghe I. Barbu. De la confesarea regelui Mihai I și a mareșalului Ion Antonescu la momentele de curaj și naționalism în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, viața părintelui-general a fost marcată de devotamentul față de țară. Cu toate acestea, faptele sale de vitejie au fost umbrite de ani grei de închisoare în perioada comunistă.
Gheorghe I. Barbu s-a născut la 30 mai 1903 în Coșovenii de Sus, Dolj, fiind unicul fiu al părinților săi, Ion și Maria Barbu. Educat de mama sa în spiritul preoției, Gheorghe a urmat drumul către Seminarul Teologic „Sfântul Nicolae” din Râmnic, unde și-a dezvoltat pasiunea pentru muzică studiind la Conservatorul de Muzică din București.
Cu o voce remarcabilă, Gheorghe a devenit cunoscut ca solist la Opera Română, iar relațiile sale în lumea muzicală l-au adus în contact cu mari compozitori ai vremii. Ulterior, și-a început slujirea ca preot, fiind hirotonit la catedrala mitropolitană „Sfântul Dumitru” din Craiova, activând și în restaurarea Căminului preoțesc „Renașterea”.
În anul 1940, Gheorghe I. Barbu a fost încorporat în Regimentul 26 Dorobanți Rovine, unde a avansat până la gradul de general, devenind confesorul regelui Mihai I și al mareșalului Antonescu. A participat activ la acțiunile armatei române în timpul războiului, botezând și împărtășind mii de ostași și copii în momente de cumpănă.
Cu toate acestea, instaurarea regimului comunist a adus suferințe nemeritate pentru părintele Gheorghe Barbu. Toate meritele sale au fost negate, iar viața sa a fost marcată de percheziții, tortură și detenție în diferite locuri precum colonia de la Bragadiru și canalul Dunăre-Marea Neagră.
După eliberare, Gheorghe I. Barbu s-a întors la viața civilă, activând ca profesor și cântăreț, până la pensionare în 1965. A plecat din această lume la 23 noiembrie 1976, fiind înmormântat în Craiova.
Povestea părintelui Gheorghe I. Barbu este una de curaj, credință și devotament față de țară, dar și de suferință și reziliență în fața regimului totalitar. Contribuția sa la istoria României rămâne una impresionantă, fiind un exemplu de sacrificiu și loialitate pentru generațiile viitoare.
Sursa: Realitatea de Arges