Mihail Sadoveanu, prozator prolific și politician român, a lăsat o amprentă puternică în literatura română.
În ziua de 19 Octombrie 1961, a încetat din viață scriitorul român Mihail Sadoveanu, membru al Academiei Române din 1921, considerat unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului XX, născut la 5 noiembrie 1880 în Pașcani. Sadoveanu a publicat aproape o sută de volume, printre care „Hanu Ancuței” (1928), „Împărăția apelor” (1928), „Frații Jderi” (1935-1942), „Baltagul” (1930), „Zodia Cancerului” (1929), „Creanga de aur” (1933), „Ostrovul lupilor” (1941).
A fost membru al Prezidiului Adunării Deputaților din 1947 și vicepreședinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale din 1948. Sadoveanu a condus delegația română la Congresul Mondial al Păcii de la Paris în 1949 și a fost distins cu ordine și medalii. De asemenea, a fost director al Teatrului Național din Iași între 1910-1919.
Mihail Sadoveanu a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și politician român, remarcându-se ca unul dintre cei mai importanți prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. Opera sa cuprinde diverse faze, de la perioada sămănătoristă și mitico-simbolică la realismul socialist, reflectând evoluția literară și ideologică a vremii. Descriind lumea țărănească din Moldova și abordând teme istorice și de aventuri, Sadoveanu a rămas un pilon al literaturii românești.
Sursa: Realitatea de Arges