Înălțarea Sfintei Cruci reprezintă una dintre cele mai vechi sărbători creștine, marcând sfârșitul verii și începutul toamnei.
Înălțarea Sfintei Cruci este una dintre cele mai vechi sărbători creștine care aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului Iisus Hristos, pe Golgota. Mai mult, din bătrâni se știe că data de 14 septembrie vestește sfârșitul verii și sosirea toamnei. Spre deosebire de alte sărbători, Înălțarea Sfintei Cruci sau Ziua Crucii se cinstește de către credincioși prin post și rugăciune, și asta, deoarece crucea simbolizează victoria asupra morții și păcatul.
Sărbătoarea face trimitere la două evenimente importante din istoria Sfintei Cruci. Și anume, despre aflarea Crucii și înălţarea ei, în fața poporului, de către episcopul Macarie al Ierusalimului, în 14 septembrie 335. Iar cel de al doilea eveniment face referire la momentul în care Crucea a fost adusă de la perșii păgâni, în 629, de către împăratul bizantin Heraclius.
Găsirea Sfintei Cruci a fost poruncită de Împărăteasa Elena, asta după ce, în ajunul luptei cu Maxenţiu, un dușman al creştinilor (307-312), împăratul Constantin, a avut o viziune: în plină zi, pe cer, a apărut o cruce formată din stele, cu inscripţia: „Prin acest semn vei învinge”. Și a învins. Astfel, mama sa, Împărăteasa Elena, a poruncit să fie găsită Sfânta Cruce la Ierusalim, aproape de Golgota. 14 septembrie este considerată şi data ce vesteşte sfârşitul verii şi începutul toamnei.
Calendarul popular consemnează această zi şi sub alte denumiri, cum ar fi Cârstovul Viilor (marchează începutul culegerii viilor) şi Ziua Şarpelui (se crede că şerpii şi alte reptile încep să se retragă în ascunzişurile subterane, hibernând până la primăvară). Alte tradiţii spun că de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac, care sunt duse, împreună cu flori şi busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii şi a fi sfinţite.
Ele se păstrează apoi în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite pentru vindecarea unor boli, dar şi la farmecele de dragoste. Busuiocul sfinţit de Ziua Crucii se pune în vasele de apă ale păsărilor, pentru a le feri de boli, în lăutoarea fetelor, pentru a nu le cădea părul, şi la streşinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete. Tot pe 14 septembrie, în Bucovina se făceau acte ritualice pentru fertilizare. Oamenii atârnau în ramurile pomilor fără rod cruci de busuioc sfinţit, pentru o recoltă bogată în toamna viitoare.
Sursa: Realitatea de Arges