Sărbătoarea Sfinții Împăraţi Constantin și Elena se celebrează anual la 21 ale lunii mai este, se pare, cea mai mare sărbătoare creștină a bisericii ortodoxe din această lună.
Sfinții Împărați Constantin și Elena sunt cunoscuți drept cei care au dat libertate creștinismului. Împăratul Constantin a devenit, prin Edictul de la Milano, un adevărat protector al creștinilor, în timpul domniei sale, adoptându-se o serie considerabilă de măsuri în favoarea Bisericii și a preoților.
De numele Sfântului Împărat Constantin se leagă și Consiliul de la Niceea, în care s-a hotărât ca Sfânta Sărbătoare a Paștelui să fie sărbătorită în prima duminică de după luna plină a echinocțiului de primăvară.
Despre Împărăteasa Elena se spune că a fost prima femeie care și-a eliberat sclavii și a ajutat creștinii persecutați.
Tradiţii şi obiceiuri
Potrivit tradiţiei există mai multe obiceiuri care trebuie respectate în acestă zi sfântă.
De sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena este de bun augur ca în fiecare casă să existe trei fire de bujori îmbobociți, care vor aduce voia bună în familie. Același număr de bujori, alături de flori de lămâiță și pâine vor fi duse la biserică, pentru sănătatea familiei.
De asemenea, femeile vor tămâia și vor stropi cu aghiasmă casele pentru ca duhurile rele să fie ținute la distanță.
Cine cumpără o iconiță cu Sfinții Împărați Constantin și Elena în această zi va fi apărat de dușmanii neștiuți și va primi ajutor grabnic.
În ziua de 21 mai, în calendarul popular este o sărbătoare a păsărilor de pădure, numită Constandinu Puilor sau Constantin Graur. Se crede că în această zi, păsările îşi învaţă puii să zboare.
În această zi, era interzis să se muncească iar, prin odihna de la muncile câmpului, se credea că recoltele nu vor fi mâncate de păsări.
Ziua de Constandinu Puilor era ultima zi în care se mai semănau porumbul, ovăzul şi meiul. În popor se spune că tot ce se seamănă după această zi se usucă.
Este ziua în care păstorii hotărăsc cine va fi baci, unde se vor face stânele şi pe cine vor angaja să le păzească pe timpul păşunatului. Se măsoară şi se înseamnă pe răboj laptele de la oile fiecăruia.
Pentru apărarea de forţele malefice, ţăranii stăteau în jurul unui foc. Prin fumul de la acest foc erau trecute şi oile, ca să fie ferite de rele, pe timpul cât vor sta singure, la stână.