În Italia au reşedinţa cinci milioane de cetățeni străini.
La 1 ianuarie 2023, reamintește documentul, estimările Istat indicau prezența a 5.050.257 cetățeni străini rezidenți în Italia, o ușoară creștere față de datele definitive referitoare la anul precedent (5.030.716). În ceea ce privește distribuția teritorială, continuă să predomine nordul Italiei ( 59,1% din totalul rezidenților): 34,3% locuiesc în regiunile de vest și 24,8% în regiunile de est; urmat de Centru (24,5%), Sud (11,7%) și Insule (4,6%).
Lombardia este regiunea care atrage cel mai mult
Lombardia se confirmă drept cea mai atractivă regiune, găzduind 23,1% din populația străină rezidentă în Italia; pe locul doi se află Lazio (12,2%), urmată de Emilia-Romagna (10,9%), Veneto (9,8%) și Piemont (8,2%).
Un străin din 5 cu domiciliul în Italia este român
În ceea ce privește principalele naționalități, pe lângă prima poziție consolidată a cetățenilor români, care reprezintă unul din cinci străini rezidenți în Italia, pozițiile doi și trei sunt ocupate de cetățenii marocani și albanezi ( 8,4% și ‘8,3% din total).
Numărul copiilor născuţi în familiile străinilor este în scădere
Din 2012 şi până în 2021, noile nașteri în randul familiilor alcătuite din cetăţeni străini au scăzut cu 28,7%, trecând de la aproape 80 mii la mai puțin de 57 mii. După vârfurile de creștere înregistrate în prima decadă a anului 2000 (+45,2% între 2003 și 2004, +22,3% între 1999 și 2000), în ultimul deceniu, numărul noilor nașteri este în continuă scădere (-5% în ultimii doi ani). Cel mai mare număr de nou-născuți s-a înregistrat în rândul famillilor romane (19,4%), urmate de cele marocane (13,3%) și albaneze (11,8%).
În ceea ce priveşte forţa de muncă, în medie, cea străină este mai puțin instruită decât forța de muncă italiană
În ceea ce privește nivelul de studii, forța de muncă străină este în medie mai puțin educată decât cea autohtonă, predominând cei cu un nivel ”cel mult gimnazial”; în timp ce absolvenții reprezintă doar 10,6% din total. Datele sunt afectate însă și de fenomenul de supracalificare, adică decalajul dintre titlul deținut și sarcinile acoperite. Printre principalele dificultăți pe care lucrătorii străini le raportează în găsirea unui loc de muncă în Italia sunt indicate ”cunoașterea slabă a limbii italiene”, ”discriminarea din cauza originii străine”, ”lipsa permisului de ședere sau a cetățeniei” sau ”lipsa recunoașterii titlului de studiu obţinut în străinătate”.
Sursa: g4media.ro