Izvorul Tămădurii şi puterile apei sfinţite de preoţi

În prima vineri de după Paşti, în fiecare an Biserica Ortodoxă prăznuieşte sărbătoarea Izvorul Tămăduirii. În acest an pică pe data de 3 mai. Acesta este un praznic închinat Maicii Domnului, care are rolul de a arăta importanţa Născătoarei de Dumnezeu Fecioara în lucrarea mântuirii oamenilor.

Izvorul Tămădurii şi puterile apei sfinţite de preoţi! Conform tradiţiei, cu puţin timp înainte de a ajunge împărat, Leon cel Mare se plimba printr-o pădure de lângă Constantinopol. Acolo el întâlneşte un bătrân orb care îi cere puţină apă şi să îl ducă în cetate. Leon caută fără folos un izvor pentru a-l ajuta pe sărman. Ulterior, Leon o aude pe Fecioara Maria spunându-i: “Nu este nevoie să te osteneşti, căci apa este aproape! Pătrunde, , Leone, mai adânc în aceasta pădure şi luând cu mâinile apa tulbure potoleşte setea orbului şi apoi unge cu ea ochii lui cei întunecaţi”.

Acesta a ascultat de ceea ce Maica Domnului îi spuse şi reusi să găsească un izvor din care să îi dea orbului apă sa bea. De asemenea, cu acea apă Leon îl spăla pe faţă pe bătrân, iar acesta din urmă începu să îşi recapete vederea. După ce ajunge împărat, Leon ctitoreşte o biserică lângă acel izvor.

Credincioşii care vizitează Istanbului se pot închina în biserica Izvorul Tămăduirii. Construcţia actuală a fost ridicată în secolul al XIX-lea, însă în subsolul acesteia există un paraclis din secolul V, unde există chiar şi astăzi izvorul cu apă tămăduitoare.

Când bem Aghiasma Mică

Odată cu prăznuirea acestei sărbători, se sfinţesc apele. Ortodocşii vin în această zi la biserică pentru a participa la slujba de sfinţire a apei, care poartă şi numele de Aghiasma Mică. După ce preotul sfinţeşte apa, acesta îi stropeşte pe credincioşi în timp ce se cântă troparul: “Mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvântează moştenirea Ta, biruinţa binecredincioşilor creştini asupra celui potrivnic dăruieşte, şi cu crucea Ta păzeşte pe poporul Tau”.

Astfel, în popor s-a reţinut că scopul agheasmei este de a alunga duhurile rele. Cu această apă se stropeşte casa, lucrurile din casă, gospodăria, animalele, oamenii bolnavi, ogoarele, maşinile şi, în general, toate dependinţele omeneşti, fără deosebire.

Elevii şi studenţii pot să bea dimineaţa, înainte de masă, să se stropească pe frunte şi pe hainele de pe ei, pentru a le lumina Dumnezeu mintea, pentru a le dărui înţelegere şi pricepere. Se poate stropi prin casă atunci când se crede de cuviinţă (suspect de farmece, descântece, vrăjitorii sau alte lucrări diavoleşti). Celor bolnavi, apa sfinţită le este de mare trebuinţă: să o bea pe nemâncate, să-şi stropească hainele de pe ei şi rănile sau locurile dureroase.